Din 2011 facem branding, web design și proiecte construite cu sens.
Un design bun trebuie să fie iubit, în primul rând!
Un design bun trebuie să fie iubit, în primul rând!
Deschizi TikTok-ul, Instagramul sau comentariile de pe YouTube și, în funcție de vârstă, se întâmplă una dintre trei variante: înțelegi tot, înțelegi cam jumătate sau începi să bănuiești că limba română a primit un update pe care tu ai uitat să-l instalezi.
Rizz, delulu, sigma, drip, baddie, mid, no cap, slay, NPC, skibidi. Pentru unii sunt cuvinte perfect normale. Pentru alții sună ca lista de ingrediente de pe spatele unui energizant pe care oricum nu aveau de gând să-l cumpere.
Nu este nimic nou în faptul că tinerii vorbesc diferit. Fiecare generație și-a inventat expresiile ei, iar generația dinainte le-a privit cu exact aceeași neîncredere. Diferența este că astăzi internetul poate transforma un cuvânt necunoscut într-o expresie globală în câteva zile și îl poate consuma complet până când o companie termină primul circuit de aprobare pentru o postare.
De aici începe partea interesantă pentru noi.
Pentru că între momentul în care tinerii încep să spună „rizz” și momentul în care un brand de asigurări postează „No cap, oferta asta are rizz” nu mai este decât o ședință de social media, două cafele și cineva care spune foarte serios:
„Trebuie să fim mai aproape de Gen Z.”
Uneori exact acolo trebuia să se termine discuția.
Slang Gen Z nu este un dicționar. Este un semn că aparții
Poți afla rapid ce înseamnă „rizz”. Mai greu este să afli dacă ai voie să-l spui fără să strici camera.
Când TikTok-ul ajunge în PowerPoint
Un cuvânt spontan trece prin strategie, aprobare și juridic până când, uneori, tinerii au trecut deja la altceva.
Nu orice brand trebuie să aibă 19 ani
Un public tânăr nu obligă brandul să intre într-o criză de vârstă.
Cringe-ul începe când se vede că te-ai străduit
Problema nu este slang-ul. Problema apare când se vede costumul.
Tone of voice înseamnă mai mult decât câteva cuvinte cool
Un brand contemporan nu se construiește din „slay”, „bro” și două emoji-uri puse strategic.
Un trend poate muri înainte să aprobi campania
Internetul lucrează în ore. Companiile, uneori, în trimestre.
Ce poate învăța un brand de la tineri fără să vorbească exact ca ei
Poți înțelege cultura fără să te costumezi în publicul tău.
Mic dicționar pentru cine nu mai întreabă copiii ce înseamnă
Rizz, delulu, sigma, drip și alte cuvinte explicate în limba oamenilor care încă spun „super”.
Concluzie: nu trebuie să spui „rizz” ca să ai rizz
Uneori cel mai modern lucru pe care îl poate face un brand este să știe foarte bine cine este.
FAQ – Slang Gen Z, limbajul tinerilor și brandurile
Câteva răspunsuri pentru marketeri, părinți, angajați și oameni care tocmai au aflat că „mid” nu este mărimea dintre S și L.
Poți învăța sensul unui cuvânt într-un minut. Contextul vine ceva mai greu.
Una dintre cele mai ușoare greșeli este să privim slang-ul Gen Z ca pe o listă de traduceri. Rizz înseamnă carismă, delulu vine din „delusional”, no cap înseamnă „pe bune”, iar după zece minute de Google putem pleca liniștiți spre următoarea ședință convinși că am înțeles tineretul.
Nu chiar.
Slang-ul funcționează și ca un cod social. Contează cine spune expresia, cui, în ce moment și cu câtă ironie. Același „bro” poate însemna „prietene”, „nu pot să cred ce-ai făcut” sau începutul unei discuții în care nimeni nu va mai fi bro după cinci minute.
De aceea, un tânăr poate spune ceva aparent absurd și să sune perfect natural, în timp ce același cuvânt pus pe un banner de un brand poate suna ca un tată care intră la ziua copilului și întreabă foarte relaxat: „Ce faceți, băieți? Tot pe vibe?”
Cuvântul nu este problema. Apartenența nu vine la pachet cu dicționarul.
Internetul inventează un cuvânt spontan. Marketingul îl poate transforma într-un obiectiv trimestrial.
Un termen explodează pe TikTok, ajunge în Reels, începe să apară în comentarii și, inevitabil, într-o companie cineva ridică privirea din telefon și spune: „Trebuie să facem și noi ceva pe trendul ăsta”.
Din acel moment, trendul părăsește internetul și intră într-un PowerPoint, unde libertatea lui de mișcare scade considerabil.
În slide-ul doi apare definiția cuvântului, în slide-ul trei sunt câteva screenshot-uri de pe TikTok, iar undeva pe la slide-ul patru apare inevitabil un titlu de tipul „Why this matters for our brand”. Cineva întreabă dacă „rizz” se scrie cu doi de z, altcineva vrea să știe dacă este suficient de premium, iar juridicul încă nu a intrat în call.
Urmează client service, marketing, management, poate încă un management și, două săptămâni mai târziu, gluma de opt secunde de pe internet primește în sfârșit aprobarea.
Vestea bună este că avem toate semnăturile.
Vestea mai puțin bună este că tinerii nu mai folosesc expresia. Adica nu mai esti pe limba tinerilor.
Nu e nimic greșit în faptul că o companie verifică și aprobă. Dimpotrivă. Doar că spontaneitatea aprobată de șapte oameni începe, inevitabil, să semene puțin cu o declarație fiscală.
Unele branduri au voie să aibă 45, un sacou bun și să știe exact ce fac cu viața lor.
Există o presiune destul de ciudată ca toate brandurile să pară tinere. Toată lumea trebuie să fie puțin TikTok, puțin meme, puțin creator, puțin ironic și, dacă se poate, să existe cineva în social media care răspunde „bro 💀” la comentarii.
Dar un brand nu trebuie să aibă aceeași personalitate ca publicul lui.
Un tânăr de 22 de ani poate deschide un cont la bancă fără ca banca să-i spună că dobânda este „lowkey fire”. Poate merge la clinică fără ca medicul să-i trimită analizele cu mesajul „Hemoglobina? Slay.” și poate cumpăra o mașină fără ca dealerul să-i explice că noul model are „main character energy”.
Uneori chiar ne dorim ca brandul să nu aibă rizz. Ne dorim să știe meserie.
Asta nu înseamnă că trebuie să comunice rigid sau bătrânicios. Înseamnă doar că relevanța nu presupune renunțarea la propria personalitate. Publicul tânăr poate aprecia foarte bine un brand matur, sigur pe el și bine construit. Faptul că oamenii cărora le vinzi au 20 de ani nu înseamnă că firma trebuie să intre automat într-o criză de vârstă.
Identitatea bună nu începe cu întrebarea „Cum vorbesc tinerii?” sau „ Care este limba tinerilor?” ci cu una ceva mai importantă:
„Cine suntem noi atunci când vorbim cu ei?”
Cel mai rapid mod de a nu părea cool este să demonstrezi cât de mult ai muncit ca să pari cool.
Tinerii nu au instalat din fabrică un detector special de marketing, dar au crescut într-o cantitate uriașă de reclame, influenceri, sponsorizări, product placement, TikTok Ads și campanii care încearcă să le atragă atenția de dimineață până seara. Recunosc destul de repede când vocea este reală și când cineva și-a pus costumul de „brand tânăr” pentru weekend.
De aici apare unul dintre cele mai potrivite cuvinte pentru subiectul nostru: cringe.
Nu este cringe pentru că un om de 45 de ani spune „slay”. Poate să o facă foarte natural. Nu este cringe nici când un brand intră într-un meme; unele branduri o fac excelent. Cringe-ul începe când intenția devine mai vizibilă decât gluma.
Când citești postarea și aproape poți reconstrui ședința din spatele ei:
„Hai să fie mai fresh.”
„Ceva mai Gen Z.”
„Pune și un emoji.”
„Nu, două.”
„Avem voie să spunem rizz?”
Dacă expresia „autentic pentru Gen Z” apare de șapte ori într-o prezentare de 54 de slide-uri, autenticitatea începe deja cu un mic handicap.
Iar dacă trebuie să explici în trei slide-uri ce înseamnă „no cap”, de ce îl folosim și care este riscul reputațional, există o probabilitate rezonabilă ca momentul „no cap” să fi trecut deja.
Poți elimina toate expresiile la modă și tot să ai un brand foarte contemporan.
Aici intrăm mai clar în zona unei agenții.
Un tone of voice bun nu este un Excel cu două coloane în care la „DA” scriem rizz, vibe, slay, iar la „NU” punem „stimată clientelă”. Vocea unui brand este felul în care gândește și comunică în mod consecvent: cât de direct este, cât umor folosește, cât de mult explică, cum răspunde când cineva îl critică, cât de sigur este pe el și cât de ușor îl recunoști chiar dacă îi scoți logo-ul din colț.
Brandurile care funcționează bine în social media nu sunt neapărat cele care cunosc cele mai multe cuvinte Gen Z. Sunt cele care au înțeles mecanismul din spatele lor: mesaj mai clar, mai puțină limbă corporatistă, mai multă autoironie și suficientă inteligență încât să nu ia fiecare postare drept discurs la ONU… mai spre limba tinerilor.
În loc de:
„Suntem încântați să anunțăm lansarea unei noi inițiative inovatoare menite să răspundă nevoilor dinamice ale consumatorilor noștri.”
uneori este suficient:
„Am făcut asta. Uite de ce credem că merită.”
Nu trebuie să copiezi vocabularul unei generații. Poți să-i înțelegi ritmul.
Și, sincer, uneori modernizarea tone of voice-ului începe pur și simplu prin ștergerea a jumătate din comunicatul de presă.
Pe internet, „acum” poate însemna până diseară.
Slang-ul, meme-urile și trendurile au o durată de viață destul de crudă. Unele expresii supraviețuiesc ani întregi și intră în limbajul obișnuit, în timp ce altele explodează luni dimineață, sunt peste tot marți și joi deja apare cineva care întreabă: „Mai folosește cineva asta?”
Exact în momentul acela, brandul tocmai a primit aprobarea finală.
Aici apare dificultatea trend marketingului. Dacă intri prea devreme, poate nu înțelege nimeni. Dacă intri prea târziu, pari că ți-a explicat nepotul internetul duminică la masă și ai venit luni la birou extrem de entuziasmat.
Iar dacă intri doar fiindcă „este viral”, fără nicio legătură cu personalitatea brandului, probabil că nu trebuia să intri deloc.
Nu fiecare trend este o oportunitate.
Uneori cea mai matură decizie de social media este foarte simplă:
„E amuzant. Nu e pentru noi.”
Brandul supraviețuiește. Internetul merge mai departe. Social media managerul poate dormi liniștit.
Poți înțelege cultura fără să vii costumat la petrecere.
Asta este, probabil, partea cea mai utilă.
Brandurile pot învăța enorm din felul în care comunică generațiile mai tinere: mai puțină perfecțiune artificială, mai multă spontaneitate, conversație, autoironie și o toleranță mult mai mică pentru limbajul corporatist care spune foarte multe fără să comunice mare lucru.
Publicul acceptă foarte bine un brand care știe să râdă de el însuși, care răspunde natural și care nu transformă fiecare vizual într-o producție ce pare să fi necesitat trei zile de filmare și aprobarea consiliului de administrație.
Dar autenticitatea nu înseamnă neglijență.
Un brand poate fi relaxat și foarte bine construit în același timp. Poate fi amuzant fără ca fiecare postare să fie un meme și poate vorbi cu oameni de 20 de ani fără să se prefacă el însuși că are 20.
Să înțelegi publicul nu înseamnă să te costumezi în el.
Probabil că propoziția asta poate economisi câteva prezentări de strategie de 78 de slide-uri.
Nu garantăm că lista va fi valabilă peste trei ani. Internetul nu oferă asemenea garanții nici pentru săptămâna viitoare.
Și pentru că este posibil să fi înțeles perfect ideea articolului, dar numai aproximativ 60% dintre cuvintele folosite, lăsăm și un mic traducător.
Vine din zona de „charisma” și descrie farmecul social, în special capacitatea de a cuceri sau de a flirta. Dacă „ai rizz”, te descurci.
Dacă trebuie să întrebi foarte serios dacă ai rizz, situația devine deja incertă.
Vine din „delusional” și descrie ironic pe cineva care și-a construit propria versiune optimistă a realității, chiar dacă realitatea încă nu a confirmat participarea.
Exemplu de agenție: „Clientul nu ne-a răspuns de trei săptămâni, dar sigur îi place conceptul.”
Delulu.
A pornit dintr-un stereotip online despre bărbatul independent, care nu caută validarea grupului, dar astăzi este folosit foarte des ironic. Cineva care face ceva absurd de sigur pe sine poate primi temporar statutul de sigma.
Inclusiv omul care parchează perfect din prima. Merită.
Aici traducerea este mai complicată, pentru că absurdul face parte din produs. Termenul vine puternic din cultura meme și Gen Alpha și poate descrie ceva haotic, ciudat sau pur și simplu poate fi folosit fără o semnificație foarte precisă.
Dacă nu înțelegi complet, stai liniștit. Există șanse rezonabile ca nici cel care l-a spus să nu poată susține o teză de doctorat pe subiect.
Stil vestimentar bun, outfit reușit, imagine.
Pe vremuri spuneam „e bine îmbrăcat”. Evident, era prea simplu.
O persoană atractivă, foarte sigură pe sine și atentă la propria imagine, termenul fiind întâlnit mai ales în fashion, beauty și social media.
Pe Instagram are, probabil, lumină mai bună în baie decât avem mulți dintre noi în tot apartamentul.
Mediocru. Nu rău, dar nici suficient de bun cât să povestești cuiva.
Pentru o agenție, probabil este unul dintre cele mai dure cuvinte din dicționar.
„Conceptul este mid.”
În momentul acela, aproape că preferi „mai vrem trei variante”.
Înseamnă „pe bune”, „serios”, „fără minciună”. „Cap” este folosit pentru minciună sau exagerare, iar „no cap” spune exact contrariul.
Un fel de „serios vorbesc”, doar că fără să ridici mâna.
Înseamnă că cineva a făcut ceva foarte bine. Un outfit, o prezentare, o apariție sau un performance poate „ate”.
Există și varianta „ate and left no crumbs”, adică ai făcut treaba atât de bine încât nu ai mai lăsat nimic pentru restul.
Recunoaștem: asta chiar sună bine.
Tot din zona „ai făcut foarte bine”, „ai rupt”, „arăți foarte bine”.
Aveam și noi varianta românească, dar globalizarea nu putea rata ocazia.
Vine din gaming, de la „non-player character”, și este folosit online pentru cineva care pare să repete mecanic aceleași comportamente sau replici.
Versiunea de brand:
„Bună dimineața! Voi v-ați băut cafeaua? ☕”
În fiecare luni.
Din 2018.
NPC corporate.
„Aura” este acel ceva greu de definit care face pe cineva să pară cool, sigur pe sine sau impresionant. Poți câștiga „aura points” printr-un gest spectaculos și le poți pierde instant dacă împingi de patru ori o ușă pe care scrie mare TRAGE.
Brandurile pierd câteva puncte de aură când încep să vorbească precum adolescenții exact în momentul în care adolescenții nu mai vorbesc așa.
Conținut atât de repetitiv, absurd sau obsesiv încât ai impresia că ți-a ocupat definitiv o zonă din creier.
Ai văzut același meme de 200 de ori și nu mai știi dacă îți place sau pur și simplu ai fost învins.
Internetul: 1. Tu: 0.
Și o precizare importantă: nu toate aceste expresii Gen Z aparțin exclusiv Gen Z. Limbaj Gen Z online circulă foarte repede între Gen Z, Gen Alpha, gaming, muzică, TikTok și cultura meme, iar încercarea de a pune fiecare cuvânt într-o generație perfect delimitată este probabil mai puțin utilă decât înțelegerea contextului în care este folosit.
În momentul în care părinții încep să-l folosească ironic la cină, ciclul este aproape complet.
Sus — suspect, dubios.
Bet — bine, sigur, de acord.
Cooked — terminat, fără șanse.
Let him cook — lasă-l, știe ce face.
GOAT — cel mai bun din toate timpurile.
Based — asumat, direct, fără să-i pese prea mult de opiniile altora.
W — victorie, lucru bun.
L — pierdere, lucru prost.
Flex — să te lauzi sau să arăți ceva valoros.
Glow-up — transformare vizibilă în bine.
Main character — persoană care se comportă ca și cum totul se învârte în jurul ei.
Side quest — activitate secundară, făcută pe lângă ce aveai de făcut.
Lowkey — discret, într-o oarecare măsură.
Highkey — foarte clar, fără să ascunzi.
Tea — bârfă sau informație interesantă.
Spill the tea — spune tot.
Receipts — dovezi, capturi, mesaje.
Ick — lucru mic care îți taie instant cheful sau atracția.
Simp — cineva care se străduiește exagerat pentru atenția altei persoane.
Ghosting — dispari fără explicații.
Soft launch — arăți ceva subtil, fără să anunți oficial.
Hard launch — anunți clar și public.
Canon event — experiență inevitabilă care „trebuia” să ți se întâmple.
Touch grass — ieși puțin din internet și revino la realitate.
Rent free — ceva la care te gândești constant, fără să vrei.
FOMO — frica de a nu rata ceva.
POV — „point of view”, adică perspectiva din care vezi situația.
FR — „for real”, adică serios / pe bune.
IMO — „in my opinion”, adică după părerea mea.
IRL — „in real life”, adică în viața reală.
Stan — fan foarte dedicat.
Mewing — exercițiu/postură facială popularizată online.
Mogging — a arăta sau a performa vizibil mai bine decât altcineva.
Looksmaxxing — încercarea de a-ți îmbunătăți cât mai mult aspectul fizic.
Locked in — foarte concentrat, complet prins în ce faci.
Crash out — să-ți pierzi controlul și să reacționezi exagerat.
It’s giving… — „are vibe de…”.
Mother — persoană admirată, iconică, foarte apreciată.
Serve — a arăta sau a face ceva foarte bine.
Valid — bun, acceptat, are sens.
Ratio — când răspunsul/comentariul bate postarea originală ca reacții.
Lore — povestea din spate, trecutul sau contextul unei persoane/situații.
Un brand sigur pe vocea lui nu are nevoie să împrumute personalitatea altcuiva.
Limba se schimbă și a făcut-o întotdeauna. Internetul doar a apăsat butonul de fast-forward, iar astăzi cuvintele apar mai repede, ajung mai departe și uneori dispar înainte ca restul populației să afle exact ce însemnau.
Pentru branduri, tentația este evidentă: dacă publicul vorbește așa, poate ar trebui să vorbim și noi la fel.
Uneori da. Dar întrebarea mai importantă este dacă sună natural atunci când o facem noi.
Un brand contemporan nu este cel care știe toate cuvintele tinerilor, ci cel care ascultă, înțelege contextul și are suficientă personalitate încât să nu copieze fiecare lucru care devine viral. Poți fi actual fără să fii disperat să demonstrezi că ești actual, poți fi amuzant fără să pui „bro” în fiecare headline și poți comunica excelent cu Gen Z fără să declanșezi o criză de identitate în companie.
Există probabil puține lucruri care îmbătrânesc un brand mai repede decât efortul prea vizibil de a demonstra cât este de tânăr.
Și poate că aici se află toată ideea articolului:
nu trebuie să spui „rizz” ca să ai rizz.
Slang Gen Z este denumirea folosită pentru expresiile și cuvintele informale asociate cu generația Z și cultura online. Multe dintre ele provin însă din gaming, muzică, meme-uri sau comunități mai vechi și nu au fost inventate neapărat de Gen Z.
Există multă suprapunere, dar nu sunt același lucru. Unele expresii circulă între generații, în timp ce altele sunt asociate mai puternic cu Gen Alpha sau cu anumite comunități online.
Da, atunci când se potrivește natural cu personalitatea brandului, publicul și contextul. Dacă expresia este folosită doar ca să demonstreze că brandul „știe ce fac tinerii”, există riscul ca rezultatul să fie exact opusul.
Pentru că publicul observă diferența dintre vocea reală a brandului și vocabularul împrumutat. Atunci când efortul de a părea cool devine mai vizibil decât mesajul, gluma începe să semene prea mult cu strategia din spatele ei.
Prin mesaje mai clare, mai directe, mai puțină rigiditate corporatistă, umor potrivit contextului și o identitate consecventă. Înțelegerea culturii este mai valoroasă decât memorarea vocabularului.
Tone of voice-ul. Trendurile vin și pleacă foarte repede, în timp ce vocea brandului trebuie să rămână recognoscibilă ani întregi. Un trend merită folosit doar dacă poate intra în personalitatea brandului fără ca acesta să pară că s-a îmbrăcat pentru prima dată de pe TikTok.
b1studio.ro © 2013–2026. Agenție de branding, web design și marketing digital din Iași, România. Construim branduri, website-uri și comunicare cu direcție. Toate drepturile rezervate.
